Un fragment relevant, realist, dintr-o scrisoare transmisă președintelui României, din partea unei învățătoare, actualmente pensionară, din comuna Gherghești, județul Vaslui, cu privire la Planul Național de Redresare și Reziliență și banii europeni promiși triumfalist pentru România.\„În satul unde trăiesc nu avem canalizare, gaze naturale și nici asfalt. Stăm cu veceul în fundul curții din moși strămoși. Noi, ghergheștenii, puțini câți am rămas după ce tinerii au plecat la cules sparanghel, am fost mințiți de la obraz.\Domnule președinte, înțeleg că UE vrea să-și facă o pomană cu noi pentru că am fost cuminți în pandemie, am stat închiși și am respectat indicațiile. Înțeleg că vor să ne scoată din sărăcie. Cum ar veni, ca să folosesc o parabolă, să ne dea la fiecare țăran din Gherghești câte un Mercedes electric ultimul răcnet. Problema este că noi nu putem sări de pe capra căruței direct la volanul Mercedesului. Imposibil, nu avem cum! Am fi foarte fericiți măcar cu un Logan second-hand pe benzină, ca etapă intermediară până la implementarea Green Deal.\În concluzie, domnule președinte lohannis, vă rog tare mult să vorbiți la Bruxelles și să faceți un PNRR pe sufletul românilor, nu SF-urile și avioanele pe care le visează noaptea doamnele Ursula și Greta.\Nu vrem la Gherghești piste de bicicletă, stații electrice de încărcare și heliport, dar măcar o conductă de gaze ne-ar ajuta enorm. Cu mii de mulțumiri, Maricica Ciobanu.”