Celor care vă construiți imaginar lideri infailibili, eroi, demiurgi pământeni, din imagini cosmetizate public, filtrate sau hiperbolizate prin spectacolul cotidian, prin propaganda sau manipularea din mass-media sau social media, mai cugetați, mai analizați, eventual cumpăniți realist cu seriozitate, obiectivitate și justă măsură. Nu vă creați idoli din carne și sânge, nu vă creați icoane din tablouri televizuale, nici sfinți din actori politici pasageri ai orizontului și interesului public.

„Împărații” scenei, răsfățații reflectoarelor interesului public se dovedesc cel mai adesea inferiori imaginii publicitare și „super-puterilor” cu care sunt deliberat, simbolic, investiți. Sunt oameni simpli, mai buni sau mai răi, cu vieți obișnuite, cu păcate și greșeli, cu reușite și căderi, sunt doar oameni, din păcate adeseori dezamăgitori prin raportare la așteptările cu care sunt generalist înveșmântați.

Cu cât le oferiți un piedestal mai înalt, cu atât vor cădea mai rău, atunci când veți constata, inevitabil, precum în povestea lui Hans Christian Andersen, că privind către „Hainele cele noi ale împăratului”, constatăm că, de fapt, „Împăratul este gol”.

Pentru relevanță și spre (auto)confirmare, priviți retrospectiv către „împărații” politici care au condus și dominat imaginea publică a României în ultimele mai bine de trei decenii și constatați realist ce a mai rămas din ei. V-au impresionat, pe mulți i-ați admirat, i-ați investit cu speranțele unui viitor mai bun, ați avut încredere că au calitățile necesare și chiar știu ce fac, pe unii i-ați văzut ca posibili „salvatori de țară”, lideri providențiali. Sunt sau nu în prezent, in corpore, cam dezamăgitor de goi?!

De aceea, personal, prefer precaut să-i admir pe oamenii simpli și onești, bine pregătiți profesional, oameni de cuvânt, cu credință în Dumnezeu, morali, bazați pe principii, valori etice și cu caracter, oameni ai faptelor, mai ales în politică. Mă bazez pe oamenii cu onoare, demni, modești, măreți prin simplitate și cultura lor împărătească.