Scrisoare deschisă adresată Primăriei municipiului Târgu-Mureș, Domnului primar, dr. Dorin FLOREA\În urmă cu doi ani, v-am sesizat, adresând o informare și Consiliului local municipal Târgu-Mureș, precum și Instituției Prefectului Județului Mureș, cu privire la Ordonanța de clasare privind săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, faptă comisă cu ocazia procedurii de retrocedare către Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia a imobilului din Municipiul Târgu-Mureș, str. Mihai Viteazul, în care funcționează Colegiul Național „Unirea”.
Vă readuc aminte, pe scurt, câteva dintre concluziile Ordonanței de clasare a cauzei respective:
„Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în prezentul dosar apreciem că în cauză există indicii că respectiva Comisie Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, a procedat, în mod nelegal, la această retrocedare a imobilului situat în Târgu-Mureș, str. Mihai Viteazul nr. 15-17, către Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia, ceea ce a creat un folos necuvenit entității religioase beneficiare și o vătămare a intereselor legitime ale Municipiului Târgu-Mureș și ale Colegiului Național „Unirea”, instituția de învățământ în folosința căreia se află respectivul imobil.
Cu toate acestea, se constată că, în cauză există o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv cea prev. de art. 16 alin. (1) lit.f) C.pr.pen., în concret împrejurarea că a intervenit prescripția răspunderii penale.
Astfel, constatăm că fapta de abuz în serviciu, reclamată a fi fost săvârșită de către membrii Comisiei Speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase, din cadrul Guvernului României, s-a comis la data de 20.09.2004, prin emiterea Deciziei nr. 378. ”
V-am adus la cunoștință că împărăteasa Maria Tereza a creat trei Fonduri mari aferente edificării acestor clădiri – de religie, de studii și de burse ardelene, pe teritoriul României și alte trei similare pe teritoriul Ungariei. Cele ungare au rămas și sunt administrate și în prezent de către statul ungar prin Ministerul Învățământului și Cultelor, iar cele ardelene, deși au fost administrate de stat aproape 100 de ani, din anul 1866, ulterior au fost cedate în administrare Statusului Romano-Catolic Ardelean, (ca urmare a cererii acestuia formulată către împărat), până în anul 1932, când, prin Acordul de la Roma, au fost date în administrarea Ordinului Catolic de rit latin de Alba Iulia. Am arătat în conținutul sesizării că, imobilele au trecut prin naționalizare în favoarea Statului român în anul 1949 și că niciun document ori înscris nu vine să facă dovada faptului că, acest Status Romano-Catolic sau Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia, ori Biserica Romano-Catolică din Târgu-Mureș au fost vreodată proprietarii imobilului în cauză.
Având în vedere că Statul Român și implicit municipalitatea au pierdut imobilul situat în Municipiul Târgu-Mureș, str. Mihai Viteazul nr. 16 (în care funcționează Colegiul Național „Unirea”), județul Mureș, acest imobil din urmă fiind retrocedat ilegal, v-am solicitat următoarele:
Să efectuați toate demersurile necesare în vederea promovării în temeiul art. 322, pct. 4 și 5 din vechiul Cod de Procedură civilă, a cererii de revizuire a Deciziei civile nr. 5874/09.12.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 3697/1/2005 (821/2005) precum și a unei acțiuni în constatarea nulității absolute a Deciziei nr. 378 din 20.09.2004 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.
V-am sugerat ca, în acest sens, să solicitați Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Târgu-Mureș, înscrisurile necesare existente în dosarul nr. 150/P/2015.
Conform prevederilor art. 342 alin.(1) din vechiul Cod de procedură civilă, conform cărora: ,,Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti”: pct. 3. ”în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 4, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea instanței penale de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals înscrisul. În lipsa unei astfel de hotărâri, termenul curge de la data când partea a luat cunoștință de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de trei ani de la data producerii acestora”; pct. 4. în cazurile prevăzute la art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.
În virtutea atribuțiilor și competențelor dumneavoastră, domnule primar, se cuvenea să acționați de îndată, în scopul apărării intereselor statului, a municipalității, evitând astfel o posibilă săvârșire a infracțiunii de neglijență în serviciu.
Vă solicit, în acest sens, să mă informați ce demersuri concrete ați dispus și întreprins pentru apărarea intereselor și a patrimoniului statului român de la data sesizării mele de acum doi ani și până în prezent, cu privire la această cauză.