Există o problemă de fond în abordările dezvoltării economice la nivelul statelor Uniunii Europene. Statele cu economii puternice vor fi tot mai bogate, înfloritoare, mai ferite de șocuri financiare majore, în timp ce statele cu economii nevoiașe vor fi tot mai vulnerabile, îndatorate, împovărate și „desuveranizate” iar cetățenii lor tot mai săraci. Mi-e greu să cred că acest dezechilibru falimentar pentru România nu este premeditat, deliberat…\Logica e simplă: economiile europene funcționează pe o piață comună bazată pe aceleași reguli, impuse prin directivele UE, cele ale pieței libere, dar resursele, finanțările și subvențiile din spatele lor sunt total diferite.\De pildă, liberalizările tarifelor de pe piața energiei nu-i zdruncină semnificativ pe vesticii care au venituri de 2000-3000 de euro pe lună dar sunt ucigătoare pentru românii care au venituri de zece ori mai mici. La fel și creșterea prețurilor la combustibili… Investițiile și dezvoltarea în țările vestice se fac cu credite bazate pe dobânzi de unu sau sub unu la sută, pe o piață foarte stabilă, iar la noi dobânzile încep de pe la 4 la sută, pe o piață supusă impredictibilității și unor perpetue șocuri și crize.\Subvențiile acordate agricultorilor pentru unitatea de suprafață și cap de animal sunt duble sau chiar triple în țările dezvoltate ale UE, comparativ cu cele alocate agricultorilor români. De aceea, cu toate cheltuielile suplimentare de transport, uneori de la mii de kilometri, legumele vestice, carnea, fructele, produsele lactate ș.a., cu gustul lor comun de plastic, vor avea întotdeauna un preț mai mic comparativ cu cele produse de fermierii români. Românii nu au cum să concureze în condiții avantajoase, de performanță, pe o astfel de piață, de aceea exporturile noastre sunt consecvent și net surclasate de importuri iar deficitul comercial nu poate fi vreodată, în actualele condiții, soluționat favorabil, în beneficiul și profitul economiei țării noastre.\Atenție, nu pledez împotriva Uniunii Europene, nu cred că acum avem vreo altă cale. Vădesc doar aceste probleme fundamentale care ar trebui să-i preocupe pe guvernanți și întreaga noastră clasă politică, atunci când negociază în numele poporului român sau au un cuvânt de spus și un vot la nivelul structurilor care compun UE.\Din păcate, circul și spectacolul politic al luptei pentru avantajele împărțirii clientelare a amărâtului buget de stat constituie o preocupare constantă care-i călăuzește pe aleșii patriei, indiferent de numele sau partidele celor din guvernare. Această politică pe termen lung se va dovedi național sinucigașă.