Iată către ce extreme conduce separatismul, izolarea etnică, asumate ca program politic de toate partidele maghiarimii… „În opinia Conferinţei Maghiare a Tineretului (MIÉRT), Ministerul Educației Naționale discriminează elevii de etnie maghiară în cadrul olimpiadei de limbă și literatură engleză, deoarece la traducerea din şi în limba engleză trebuie să folosească limba română, nu limba maghiară.” În sprijinul acestui protest au sărit instituțional și inspectori școlari generali din Harghita și Covasna, făcându-se oficial demersuri pentru a se modifica prin ordin al ministrului Educației Naționale regulamentul de desfășurare al olimpiadelor școlare. Adică, nu e discriminatoriu pentru statul român că o mare parte a cetățenilor săi, elevi maghiari și tineri școliți după 1990, nu cunosc decât aproximativ, vag sau deloc limba română…
Evident, celor în cauză le este aproape imposibil să traducă un text din limba engleză, în limba română, pe care nu o cunosc, deși s-au născut în România, întrucât o consideră o limbă „străină”! Dar, oare, în ce țară a Uniunii Europene li se permite cetățenilor statului respectiv să nu cunoască limba oficială?! Ba, mai mult, sunt încurajați implicit legislativ să trateze națiunea și limba română ca străine, un fel de „regim de ocupație”, politicienii maghiarimii pretinzând autonomii teritoriale pe criterii etnice și un regim discriminatoriu pozitiv în raport cu toți ceilalți cetățeni ai statului român?! Participă cumva elevii români din Ungaria la olimpiade de limba engleză și le este permisă traducerea textelor de concurs în limba lor maternă?! Să fim serioși, nici măcar școli exclusiv românești nu le sunt permise, așa cum s-ar cuveni printr-o justă reciprocitate bilaterală!
Problema este cu trădătorii politici din fruntea țării, „mândri că sunt români”, care nu au nicio angoasă sau greață existențială atunci când vând prin trocuri politice trădătoare interesele naționale ale României pe termen lung, încurajând, de fapt, tocmai segregaționismul, discriminarea și separatismul, enclavizarea etnică și vrajba interetnică. De aici până la autonomia teritorială etnică nu e decât un joc pe tabla politică de șah internă și internațională, iar românii sunt ținuți consecvent tot într-un „șah”… Din păcate, asistăm la o societate inertă, areactivă, iar lipsa unor reacții civice ferme pe măsura acestor agresiuni cu caracter etnocentrist poate duce într-o singură direcție, către „mat”!
Oare ce mai așteaptă românii pentru națiunea lor centenară, în afara opiniilor exprimate majoritar, conform cărora sunt dezamăgiți, scârbiți, blazați și uneori revoltați în propria lor izolare fatalistă?! Nu de fiecare dintre noi depinde să ne facem rânduială în propria țară pe care nu putem, nu avem voie să fim supărați?! Țara este sfânta noastră eternitate, a fiecăruia și a tuturor românilor și depinde doar de noi să o punem în valoare meritoriu!